Mobilitatea fortei de munca
Pot să mă deplasez liber în altă ţară pentru a lucra acolo?
Orice cetăţean al UE are dreptul de a lucra şi a locui în orice stat membru, fără discriminări pe bază de naţionalitate. Libera circulaţie a persoanelor constituie una dintre libertăţile fundamentale garantate de Tratatul privind Uniunea Europeană (art. 3, 39, 40) şi de legislaţia comunitară.
Regulile comunitare privind libera circulaţie a lucrătorilor se aplică şi statelor membre ale Spaţiului Economic European (Islanda, Liechtenstein şi Norvegia). Elveţia a încheiat un acord bilateral cu UE privind libera circulaţie a persoanelor.
Este important de reţinut că, după extinderile UE din anii 2004 şi 2007, se prevede o perioadă de tranziţie de maximum şapte ani în care legislaţia comunitară privind libera circulaţie a lucrătorilor încă nu se aplică pe deplin în UE lărgită.
De ce promovează Comisia Europeană mobilitatea?
Se consideră că o mai mare mobilitate a forţei de muncă, atât cea dintre locurile de muncă (mobilitatea ocupaţională), cât şi cea dintre ţări (mobilitate geografică), contribuie la progresul social şi economic, la un grad mai înalt de ocupare a forţei de muncă şi la o dezvoltare durabilă şi echilibrată. Această mobilitate permite o adaptare mai uşoară şi mai eficientă a economiei europene, a gradului de ocupare a forţei de muncă şi a forţei de muncă la condiţiile în schimbare şi constituie un stimulent pentru schimbare într-o economie globală concurenţială. Un grad mai înalt de mobilitate între statele membre va încuraja şi o mai strânsă integrare politică în cadrul UE.
De ce ar trebui cetăţenii europeni să profite de avantajele mobilităţii?
În UE există circa 2-3 milioane de locuri de muncă neocupate, în timp ce rata şomajului se situează în jurul a 10% (25% pentru tineri). Pe lângă aceasta, dintre şomerii care migrează, 59% îşi găsesc un loc de muncă în termen de un an (faţă de 35% dintre cei care rămân în ţara lor).
Europa oferă posibilităţi extraordinare oricui doreşte să se deplaseze pentru a progresa în carieră. Cu toate acestea, europenii sunt deosebit de statici.
În anul 1999, 1,2% din populaţia UE a migrat dintr-o regiune în alta, în timp ce în SUA 5,9% din populaţie a migrat dintr-un stat într-altul. Numai 225 000 de persoane (0,1% din populaţia UE) a migrat între două state membre UE în anul 2000. 0,2% din totalul populaţiei UE locuieşte într-o ţară şi lucrează într-alta. Din cele 34 de milioane de lucrători care locuiesc în regiunile frontaliere, 1,4 %, adică 497 000 de persoane, lucrează în altă ţară decât cea de origine (date din 1999).
Ce avantaje prezintă migrarea în altă ţară?
Se pot câştiga multe lucruri în urma unei perioade de studii sau de lucru în străinătate: o schimbare adevărată a mediului profesional, noi orizonturi personale, contacte zilnice cu o altă cultură, posibilitatea ideală de a învăţa o limbă străină, şansa de a studia sau de a lucra împreună cu persoane de formaţie diferită, schimb de idei şi compararea experienţelor.